Admiterea la facultate 2011

Ştim că aşteptaţi cu toţii listele cuprinzând actualizările înainte de ultima zi de confirmări, şi, pentru a vă face aşteptarea mai uşoară, ne-am gândit să vă prezentăm un scurt articol scris de o colegă a noastră şi apărut acum ceva vreme pe portalul OnlineStudent.ro, cel mai tare site românesc cu şi despre studenţi.  Este vorba despre istoria plină de mistere a clădirii de pe strada Pitar Moş, nr. 7 – 13, chiar sediul Facultăţii noastre unde s-a desfăşurat Admiterea.

________________________

Fiecare cladire, fie ea veche sau noua, are povestea ei, stiuta de noi sau pastrata adanc intre zidurile care poarta amprenta vremurilor. Noi am incercat sa sapam cat mai adanc si sa aflam misterele ce se afla intre peretii cladirii Facultatii de Limbi Straine din cadrul Universitatii din Bucuresti, situata pe strada Pitar Mos, numerele 7-13.

Studentii ii trec zilnic pragul, fara sa stie ce istorie zbuciumata se ascunde in incaperile unde acum se tin cursuri. In cateva cuvinte: spital, morga, pension, maicute, portar ascuns, caine, boli mintale. Greu de crezut ca o Facultate si-ar avea sediul intr-o cladire cu asa un trecut.

Pension de calugarite

O etapa importanta din istoria cladirii a fost in perioada interbelica, atunci cand intre ziduri se afla pensionul Sfanta Maria de calugarite. Fetelor care deveneau elevele pensionului le erau introduse bunele maniere, pictura, cunostintele de literatura si limbi straine de catre maicute. Scoala era cu circuit inchis deoarece numai fetele din familii nobiliare aveau acces aici.

Muza Else Becker

Un nume mare, despre care multe au ramas nespuse, a facut scoala aici. Este vorba despre Else Becker, fiica sculptorului Emil Wilhelm August von Becker, un personaj nu foarte cunoascut in ziua de astazi. El a fost un artist de o creativitate extraordinara in arta sculpturii decorative, sculptura funerara si in medalistica, ce a detinut titulatura de sculptor al Casei Regale Romane. Artistul a avut trei copii, doi baieti si o fata mai mica. Ultimul copil, Else, a urmat cursurile pensionului Sfanta Maria de calugarite de pe Pitar Mos. Cu arta in sange, transmisa genetic de la tatal sau, acolo a deprins arta picturii, participand la expozitii anuale pentru a-i ajuta pe saraci cu banii primiti.

E imposibil ca macar odata, cand ati trecut pe langa sediul central al Universitatii Bucuresti, sa nu va fi aruncat privirile in sus si sa observati minutioasele cariatide ce se afla pe frontispiciul cladirii: Dreptul, Filosofia, Stiinta si Arta. Nu v-ati intrebat ale cui au fost mainile iscusite care au creat minunatele statui sau mai ales cine au fost muza al carei chip a privit ani de-a randul diverse regimuri politice schimbandu-se in Romania, mentalitati, revolte din diverse motive, haine si accesorii felurite? Ei bine, creatorul este insusi Emil Wilhelm August von Becker, iar muza Else Becker, o romanca de o frumusete nordica, asa cum spun oamenii vremii. Cu banii pe care sculptorul i-a primit pentru cele patru statui, i-a putut organiza fetei lui, pe care o iubea ca pe ochii din cap, nunta cu ofiterul Stelian Serbanescu, dupa o asteptare de aproape patru ani.

Culoarul secret

Un mit uraban spune ca ar fi existat un culoar secret care facea legatura intre pension si cinematograful Scala si ca elevele se furisau sa mearga sa vada filme, pe atunci interzise fetelor de la pension.

De la pension la spital

O alta legenda urbana sau mai bine spus universitara spune ca dupa ce pensionul s-a inchis, cladirea a functionat ca spital, iar actuala sala de curs Emerson, aflata la subsolul facultatii, ar fi functionat ca morga.

Centrul de Boli Mintale

Ramanand in domeniul medical, trebuie mentionat ca langa sediul facultatii se aflaCentrul de Boli Mintale si printre studentii Facultatii  circula vorbele de un umor negru tipic studentesc conform carora facultatea le distruge din nervi (partea proasta), dar exista un loc de tratament fix langa “locul de tortura” (partea buna).

Vechiul portar si cainele lui

Un alt amanunt, pe atat de picant, pe atat de infricosator este faptul ca acum doi ani, podul facultatii era locuit de un fost portar al cladirii, care isi ducea traiul zilnic in bezna din pod, singura urma de viata fiind cainele lui credincios. Din cand in cand cobora din ascunzisul lui si schimba cateva vorbe cu actualii paznici. Martori oculari declara ca paznicul inca ar locui acolo si ca acum numarul cainilor care ii tin companie a crescut.

Si acum ma intreb daca nu cumva cladirile au mai multe de spus decat noi oamenii…

_________________________

Sursa: OnlineStudent.ro